Albinele sunt insecte sociale dintre cele mai evoluate, ceea ce înseamnă că realizează în comun o serie întreagă de activităţi necesare supravieţuirii speciei: creşterea urmaşilor, adunarea şi prelucrarea hranei etc. comportându-se în acest fel asemenea unui organism. Familia de albine este formată din matcă, albine lucrătoare şi trântori, împărţire care este responsabilă şi de diviziunea muncii în cadrul familiei.

Datorita capacitatii de a se adapta la diferite conditii de clima si vegetatie, albinele s-au raspândit pe tot Pamântul. Adaptarea la condiţii de climă diverse a dus la împartirea lor pe rase. În conditiile de clima si vegetatie specifice tarii noastre s-a format rasa Apis mellifera carpatica, albina românească carpatină. Ea este foarte bine adaptată condiţiilor de climă şi cules din ţara noastră, calităţile ei principale fiind:

• este foarte prolifică;
• are o slabă predispoziţie la roire.

Particularitatea care face albinele să fie atât de utile omului este aceea că acumulează hrană peste necesarul de consum, surplus pe care acesta îl valorifică. Prin faptul ca asigura polenizarea plantelor, albinele au un rol deosebit în pastrarea echilibrului ecosistemelor. Astăzi, albinele sunt folosite nu numai pentru producţia directă (miere, polen etc.) dar şi pentru beneficiile care pot fi obţinute în agricultură prin polenizare. Se afirmă chiar că prin polenizare se obţin beneficii de 30 de ori mai mari decât prin valorificarea producţiei directe. Mulţi agricultori îşi instalează stupi în solarii pentru a obţine producţii sporite.